Despre plante

Chanca piedra (Phyllanthus niruri L. )

Chancapiedra e plantă mica care poate ajunge la patruzeci centimetri. Crește în jungle ploioasă a Amazonului și în alte zone tropice inclusiv Baham, partea sudică a Indiei și în China.

În tradiția terapeutică a etnicilor sud-americani este folosită în mod special pentru eliminarea pietrelor renale și biliare (ceea ce sugerează și denumirea spaniolă Chanca Pierda – “Frâna/Spărgător de pietre”) dar și în alte afecțiuni renale. Utilizarea tradițională de eliminare a pietrelor renale și biliare a fost dovedită prin cercetări clinice. De exemplu în 1999 s-a făcut o cercetare  în prezența Chancapiedrei, asupra încetinirii cristalizării oxalaților de calciu și stoparea creării pietrelor. Dr. Wolfram Wiemann din Nurnberg a prezentat mai mult de 100 de cazuri și a găsit Chancapiedra eficientă în proporție de 94% în ce privește eliminarea pietrelor (Maxwell,N. 1990).

Hepatoprotectoare – acțiunea hepatoprotectoare a plantei a fost descrisă de cercetătorii indieni în anul 1985. Alte studii au fost effectuate de către cercetătorii japonezi în anii 1988 – 1989 iar de cei brazilieni în 1994 – 1995 (acestea au dovedit acțiunea analgezică a plantei).

Studiile clinice asupra Chancapierdo, efectuate pe copii cu hepatită infecțioasă tratați cu ceai din amestecul de plante în componență ponderea având-o Chancapiedra au demonstrat rezultate promițătoare. În studiile indiene din 1992 a fost dovedită dezactivarea hepatitei B cu ajutorul Chandapiedrei în vitro. Multe cercetări actuale au descoperit efect antiviral cu acțiune asupra virusului HIV.

Fitomedicina braziliană utilizează Chancapiedra în special cu scopul eliminării acidului uric și pentru drenaj, dureri articulare, cistite, afecțiuni ale prostate, și chiar și ca spasmolytic și relaxant al musculaturii netede preponderant în tractul urogenital.

În medicina naturală din India este utilizată curent în astm, bronșită, dehidratare extremă, anemie, icter și TBC.

Apoi se utilizează în colici și balonări, infecții virale ale intestinelor și căilor urinare, curîțirea generală a sângelui, icter, bronșite și astm, diabet, febră, gripă, îmbolnăviri tumorale, vaginită … în realitate are spectru foarte larg de utilizare.

Caracteristici fitoterapeutice: Analgezic, aperitiv, antibacterian, antihepatotoxic, antispasmatic, antiviral, carminativ, digestiv, diuretic, febrifug (antipiretic), hepatotonic, hipoglicemiant, hipotensiv, imunostimulant, laxative.

Compoziție fitochimică: 3,5,7-trihidroxiflavonal, 4-0-1 (-)rhamnopiranosid, 4- metoxinorsecurinin, 4-metoxi-securinin, 5,3’,4’-trihidroxiflavonon, 7-0-1(-) rhamnopiranosid,astragalin, acid brevifolincarboxilic, cimen, acid elagic, hipophyllatin, limonene, lintetralin, lupa-20(29)-en-3-ol, lupa -20(29)-en-3-acetat oleic, lupeol, methilsalicitat, niranthin, nirtetralin, niruretin, nirurin, nirurisid, filantin, filocrisin, filtetralin, quercitină, heteroside quercitinice, quercetol, quercitrin, rutin, trialcontanali saponinici, tricontanol.